În cadrul studiilor de caz din 15 țări europene, peste 100 de bariere și factori determinanți ai tranzițiilor agroecologice au fost identificați în cadrul interviurilor și atelierelor de lucru cu membrii platformelor multi-actor (MAP) din cadrul studiilor de caz (pentru mai multe detalii, a se vedea livrabilul D3.4 în limba engleză).

D3.4 - Report on key barriers of AEFS in_Europe and co-constructed_strategies (link to Zenodo)

Din analiza inventarului de bariere și factori determinanți au rezultat trei teme generale de grupuri de bariere și factori determinanți: i) lipsa de cunoștințe și de capital social; ii) lipsa de valoare adăugată, de prelucrare și de acces la piață; iii) conceperea ineficientă a politicilor. Analiza s-a axat pe barierele care împiedică tranziția către agricultura agroecologică, luând în considerare și factorii determinanți care sunt discutați în secțiunea privind incertitudinile. Cele trei teme sunt rezumate mai jos.

Lipsa de cunoștințe și de capital social: Cea mai frecvent identificată barieră este lipsa de cunoștințe privind practicile agroecologice specifice și beneficiile acestora în materie de durabilitate, precum și oportunitățile economice și incertitudinile asociate pentru crearea de valoare adăugată din bunurile produse în mod agroecologic. Astfel de bariere au fost raportate pentru majoritatea studiilor de caz și reflectă caracterul intensiv în cunoștințe al agriculturii agroecologice. Aceste bariere se referă în principal la lipsa de cunoștințe în rândul fermierilor și evidențiază necesitatea unor cunoștințe specializate pentru consilierii și profesorii care lucrează în școlile profesionale. Trebuie luate în considerare două constrângeri principale pentru serviciile de consiliere agricolă: acestea pot fi subfinanțate sau întâmpină dificultăți în recrutarea de consilieri calificați. Un punct slab conex este cel al coordonării limitate între actorii AKIS și lipsa rețelelor de schimb de cunoștințe care să implice fermierii, consilierii și cercetătorii.   
În multe studii de caz au existat dovezi ale existenței unor bariere în calea tranzițiilor agroecologice din cauza unei capacități și a unei dorințe scăzute de cooperare, care, la rândul său, se datorează unui capital social slab și individualismului și rivalității dintre fermieri. În cazul studiilor de caz din Europa de Est, reticența față de cooperare poate fi explicată prin experiența negativă a sistemelor agricole colective naționalizate impuse de regimul comunist. În aceste contexte, termenul "cooperare" are o conotație negativă. Lipsa de încredere și de încredere în cooperativele agricole și, în consecință, disponibilitatea scăzută de a coopera, este strâns legată de barierele economice. De exemplu, lipsa dorinței de a coopera poate inhiba opțiunile de achiziționare în comun a infrastructurii de depozitare și prelucrare sau de comercializare directă.

Lipsa valorii adăugate, a prelucrării și a accesului pe piață: Bariere care au fost identificate în mod obișnuit în mai multe studii de caz legate de sustenabilitatea economică a agriculturii agroecologice în cadrul sistemelor alimentare convenționale actuale. Lipsa accesului la finanțare și alte aspecte legate de investiții au fost cele mai frecvente bariere. Un set divers de probleme legate de lipsa de valoare adăugată a producției agroecologice a fost identificat în majoritatea țărilor studiate în studiile de caz, inclusiv o cerere scăzută și o productivitate exprimată mai degrabă prin prețuri scăzute decât prin costuri de producție, ceea ce a condus la probleme de logistică în ceea ce privește depozitarea, prelucrarea și vânzarea produselor agroecologice. Disponibilitatea forței de muncă și concentrarea pieței au fost, de asemenea, identificate ca fiind probleme semnificative.  

Proiectarea ineficientă a politicilor: Barierele specifice datorate politicilor au acoperit prescripțiile nesustenabile și lipsa de flexibilitate în ceea ce privește punerea în aplicare și monitorizarea. Acest grup a inclus birocrația sprijinului politic și lipsa de direcționare sau de achiziții publice, prezente doar în câteva studii de caz fiecare. 

Gruparea barierelor și a factorilor determinanți a oferit un mijloc de a vedea provocările tranziției agroecologice din unghiuri specifice care să informeze identificarea acțiunilor specifice în cadrul căilor strategice, precum și analiza instrumentelor de piață și de politică care pot stimula procesele de tranziție. Cu toate acestea, diferitele bariere și factori determinanți nu apar în mod izolat. Existența unor bariere consolidează ritmul în care alte bariere se dezvoltă în timp. Studiile de caz demonstrează interconectarea și interdependențele dintre diferitele bariere, precum și faptul că aspectele legate de informații, economie și politici sunt strâns legate în peisajul agroecologic european, iar realizarea de progrese dintr-o singură perspectivă necesită abordarea celorlalte două. 

Abordarea acestor diferite bariere necesită implicarea unor actori cu roluri diferite și care reprezintă interese multiple (rețele cu mai multe părți interesate) și forme inovatoare de coordonare și cooperare. În special în cazurile caracterizate de un nivel scăzut de cooperare între actori și în stadiul inițial al tranziției agroecologice, autoritățile (de exemplu, ministerele agriculturii) sunt actori-cheie care se află în poziția de a iniția, gestiona și direcționa rețelele de guvernanță către căile de tranziție agroecologică. În plus, fermierii carismatici, consilierii și ONG-urile, sunt, de asemenea, importanți atunci când rețeaua este nouă și supusă schimbării, iar centrele cu mai multe părți interesate reprezintă nucleul rețelelor mai mature și mai stabile. 

Principalele învățăminte desprinse din co-construcția strategiilor pentru tranzițiile agroecologice

Platformele multi-actor din fiecare studiu de caz au propus căi strategice pentru a aborda principalele bariere și factori determinanți pentru inițierea sau consolidarea tranzițiilor agroecologice. 

O primă lecție cheie din co-construcția se referă la importanța capitalului social matur și a îmbunătățirii cunoștințelor fermierilor cu privire la beneficiile practicilor agroecologice și a oportunităților economice pentru tranzițiile agroecologice de succes. Capitalul social matur este esențial pentru schimbările instituționale propuse, cum ar fi noile rețele de cunoștințe. Studiile de caz au identificat rolul important al intermediarilor pentru a facilita generarea de capital social și schimbările instituționale, de exemplu, consilieri de încredere care să ajungă la fermieri și să reunească actorii. În cazurile în care tranzițiile agroecologice sunt inițiate în cadrul sistemelor agricole convenționale, schimbările instituționale propuse trebuie să recunoască valorile și atitudinile tradiționale ale agricultorilor pentru a evita incompatibilitatea cu concepțiile despre un "bun agricultor". Cu toate acestea, îmbunătățirea capitalului social este un proces pe termen lung, care necesită un mediu politic favorabil, prin sprijinirea consolidării capacităților și a investițiilor în vederea normalizării sau instituționalizării noilor forme de cooperare.

O a doua lecție cheie a co-construcției strategiilor în cadrul studiilor de caz este necesitatea de a consolida acțiunile de colaborare și instituțiile colective pentru a crește puterea de negociere în cadrul lanțului valoric. Acest lucru ar permite obținerea unor prețuri mai mari pentru produsele agroecologice și realizarea potențialului agriculturii agroecologice de a fi viabilă din punct de vedere economic. Astfel de procese trebuie să fie sprijinite de politici și de sectorul public, pentru a aborda aspectele legate de exploatarea economică și de relațiile de putere, precum și pentru a aborda problemele legate de consumul excesiv și de risipa de alimente în lanțurile alimentare, cu implicațiile lor pentru sănătatea publică, justiția socială și securitatea alimentară (Lampkin et al., 2020). 

O a treia lecție cheie a co-construcției strategiilor este importanța schimbărilor în comportamentul consumatorilor și în alimentație, în special în cazul în care schimbarea transformatoare este principalul obiectiv al tranzițiilor agro-ecologice. O alimentație umană mai sustenabilă, care să conțină mai puține produse de origine animală, permite punerea în aplicare pe scară largă a practicilor agroecologice fără a supraîncărca terenurile agricole naționale și fără a evita defrișările. Acest lucru evidențiază necesitatea unei perspective mai largi a tranzițiilor agroecologice din perspectiva sistemului alimentar, care este, de asemenea, susținută de rezultatele analizei la nivel teritorial din cadrul UNISECO (a se vedea livrabilul D4.3 pentru mai multe detalii).

• D4.3 - Territorial Impacts and Lessons Learnt of the Diffusion of AEFS in the EU (pdf)

Unele studii indică faptul că tendințele de creștere a cererii consumatorilor pentru alimente etichetate ca fiind sănătoase, durabile și locale au fost accelerate și mai mult de pandemia COVID-19 (de exemplu, Vittuari et al., 2021). Dacă se mențin după încheierea pandemiei, aceste tendințe în comportamentul consumatorilor ar putea fi consolidate prin campanii de sensibilizare a consumatorilor și programe de achiziții publice în școli și cantine, așa cum se propune în strategiile de tranziție construite în comun. Acest lucru ar contribui la depășirea unor bariere, cum ar fi saturarea pieței de produse ecologice. Cu toate acestea, reorientarea către vânzările directe către consumatori nu este întotdeauna posibilă (în special pentru micii fermieri) sau poate implica implicații financiare semnificative.

În cele din urmă, în ceea ce privește instrumentele inovatoare de piață și de politică pentru a promova strategiile de tranziție agroecologică la nivelul studiilor de caz, actorii locali au subliniat că agroecologia este o activitate intensivă din punct de vedere al cunoașterii și că diferite combinații de stimulente de piață și de politică sunt importante pentru a putea aborda provocările legate de cunoaștere ale parcursului de tranziție. 
Trei forme ale acestor provocări legate de cunoștințe sunt:

• Crearea de cunoștințe: această provocare se referă la necesitatea de a dezvolta cercetarea, câmpurile demonstrative și serviciile de consultanță în jurul problemelor agroecologice, însoțite de stimulente și informații pentru actorii din lanțul valoric și consumatori. Principalele stimulente de piață și de politică pentru a face față acestei provocări sunt plățile pentru agromediu și promovarea cunoștințelor.
• Difuzarea cunoștințelor: această provocare se referă la necesitatea de a facilita introducerea abordărilor și practicilor agroecologice în lanțurile valorice. Principalele stimulente de piață și de politică sunt sistemele de certificare și politicile alimentare.
• Consolidarea capacităților: această provocare se referă la promovarea acțiunii colective, a învățării de la egal la egal și a creării de rețele pentru a reproiecta sistemul alimentar. Principalele stimulente de piață și de politică sunt crearea de rețele și cooperarea. Obiectivul de promovare a cunoștințelor poate fi atins prin măsuri de politică specifice și printr-o gamă largă de stimulente de piață și de politică. Tranziția agroecologică este un proces care necesită o cunoaștere intensivă, iar studiile de caz au identificat dovezi ale provocărilor legate de cunoaștere, începând de la crearea de cunoștințe și până la difuzarea acestora și consolidarea capacităților. În timp ce plățile bazate pe practică și serviciile de consiliere au fost recunoscute ca fiind foarte importante pentru crearea de cunoștințe, sistemele de certificare și politica alimentară sunt esențiale pentru difuzarea cunoștințelor la nivelul lanțului valoric. Consolidarea capacităților necesare pentru reproiectarea sistemului alimentar local poate fi realizată doar printr-o combinație de intervenții locale, cum ar fi politicile regionale și instrumentele de rețea.

Pentru mai multe detalii privind evaluarea instrumentelor de piață și de politică, a se vedea livrabilul D5.4 privind instrumentele inovatoare de piață și de politică pentru promovarea strategiilor de tranziție agroecologică. Rezultatele cheie specifice au fost rezumate în rezumatele studiilor de caz, care adaugă valoare și oferă noi perspective dialogului local privind politicile agricole (de exemplu, planurile strategice ale PAC), practicile agricole și agroecologia, sau contribuie la dezvoltarea sau la abordarea nevoilor care au apărut în cadrul comunității lor de practică.

D5.4 - Report on innovative market incentives and policy instruments favouring conversion pathways to AEFS (link to Zenodo)

           D5.4 - Annex 1: Case study summaries (link to Zenodo)

Sinteze tematice

Austria

• UNISECO H2020 issue brief: Mitigation of climate change by humus formation and regenerative arable farming in Eastern Austria
• UNISECO H2020 issue brief: Eindämmung des Klimawandels durch Humusaufbau und regenerativen Ackerbau in Ostösterreich

Czech Republic

• UNISECO H2020 issue brief: Enhancing cooperation and capacity building to maintain arable land protection on organic dairy farms in the Czech Republic
• UNISECO H2020 issue brief: Posílení spolupráce a budování kapacit k zachování ochrany orné půdy na ekologických mléčných farmách v České republice

France

• UNISECO H2020 issue brief: Connecting farmers to foster the adoption of agro-ecological practices

Germany

• UNISECO H2020 issue brief: Adding value to agro-ecological practices in market-oriented arable farming
• UNISECO H2020 issue brief: Marktimpulse für eine gesteigerte Wertschöpfung durch agrarökologische Praktiken im marktorientierten Ackerbau

Greece

• UNISECO H2020 issue brief: Pathways of peach growers for a transition towards sustainability: an eco-efficiency and input substitution tree crop-based farming system in Imathia, Greece
• UNISECO H2020 issue brief: Η πορεία της παραγωγής ροδακίνων προς τη βιωσιμότητα: βελτίωση της αποδοτικότητας με εισροές και πρακτικές φιλικές προς το περιβάλλον

Hungary

• UNISECO H2020 issue brief: Soil conservation farming in Hungary - Practical lessons learnt on farm level
• UNISECO H2020 issue brief: Gyakorlati ajánlás: Talajkímélő gazdálkodás Magyarországon - Tanulságok és legfontosabb üzenetek

Italy

• UNISECO H2020 issue brief: Enhancing knowledge exchange for the adoption of agroecological practices in vineyards: the Chianti Biodistrict
• UNISECO H2020 issue brief: Migliorare lo scambio di conoscenze per favorire l'adozione di pratiche agroecologiche nei vigneti: il "Biodistretto del Chianti"
• UNISECO H2020 issue brief: Promoting cropping system diversification in a highly specialised and market-oriented winegrowing area
• UNISECO H2020 issue brief: Favorire la diversificazione colturale in un'area specializzata nella produzione di vino e orientata al mercato

Latvia

• UNISECO H2020 Issue brief_Strengthening Agro-Ecological Farming Practices and Economic Viability of Organic Dairy Farms in Latvia
• UNISECO H2020 Issue brief_Stiprinot agro-ekoloģiskās prakses un bioloģiskās piena lopkopības ekonomisko ilgtspēju Latvijā

Lithuania

• UNISECO H2020 issue brief: Improving accessibility to agroecological farming knowledge and practical skills of Lithuanian farmers to support the transition to agroecology
• UNISECO H2020 Problematikos santrauka: Agroekologinio ūkininkavimo žinių ir praktinių įgūdžių prieigos gerinimas Lietuvos ūkininkams siekiant sustiprinti perėjimą prie agroekologinio žemės ūkio

Romania

• UNISECO H2020 Issue brief: Mainstreaming the practice of composting in Romanian farms through an integrated package of financial and technical assistance

Spain

• UNISECO H2020 issue brief: Farmers' cooperation and networks, a key driver for the transition to agro-ecological farming systems in Navarra and the Basque Country
• UNISECO H2020 issue brief: Cooperación y redes de productores, un impulsor clave de la transición hacia la agroecología en el País Vasco y Navarra (España)

Sweden

• UNISECO H2020 issue brief: Agro-ecological diversification to produce more food from ruminant farms in Sweden: possibilities for economic and environmental sustainability
• UNISECO H2020 issue brief: Agroekologisk diversifiering för produktion av mer mat från gårdar med idisslare i Sverige: möjligheter för ökad lönsamhet och lägre miljöpåverkan

Switzerland

• UNISECO H2020 issue brief: Reducing the uncertainties about income alternatives to intensive animal production in the Swiss Lucerne Central Lakes region
• UNISECO H2020 issue brief: Einkommensalternativen zur intensiven Tierproduktion in der Region Luzerner Mittellandseen: Verringerung der Unsicherheiten