Tranziția către un continent neutru din punct de vedere climatic până în 2045 

Cadrul privind clima și energia al UE pentru 2030 vizează o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puțin 40% față de nivelurile din 1990. 

Cu toate acestea, având în vedere dovezile privind traiectoria emisiilor, Planul Uniunii Europene privind obiectivele climatice pentru 2030 stabilește o nouă propunere de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030, ceea ce reprezintă o creștere a obiectivului anterior de cel puțin 40% până în 2030.

Tranziția către sisteme agricole agroecologice poate contribui la atingerea acestui obiectiv, care este unul dintre scopurile Strategiei UE "De la fermă la furculiță" în accelerarea tranziției către un sistem alimentar durabil. Constatările UNISECO arată că:

• agricultura agroecologică poate contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la impactul acestora, cum ar fi prin formarea de humus și prin agricultura arabilă regenerativă în Austria de Est;
• încorporarea energiei regenerabile în sistemele agricole permite crearea de noi surse de venit, compensarea costurilor de energie în cadrul fermei și contribuie la îndeplinirea angajamentelor internaționale, europene și naționale privind neutralitatea climatică (a se vedea harta istorică a Regatului Unit, studiul de caz finlandez Policy Brief);
• schimbările în practicile agricole pot reduce emisiile de GES provenite de la terenurile arabile (a se vedea studiul de caz austriac). 

Inversarea pierderii biodiversității

Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 are ca obiectiv inversarea pierderii biodiversității și plasarea biodiversității europene pe o cale de refacere până în 2030. Dovezile calitative și cantitative ale practicilor agricole agroecologice și studiile de caz demonstrative ale fermelor arată creșteri ale biodiversității. Constatările includ:

• schimbările în practicile agricole pot crește diversitatea genetică, a speciilor și a habitatelor (a se vedea studiul de caz german); 
• biodiversitatea și calitatea apei din livezi pot fi protejate, îmbunătățind în același timp competitivitatea și accesul pe piață (a se vedea studiul de caz din Grecia); 
• biodiversitatea poate fi crescută și gestionarea peisajului poate fi îmbunătățită, menținând în același timp profitabilitatea agriculturii prin intermediul lanțurilor valorice locale (a se vedea studiul de caz italian); 
• viabilitatea economică a fermelor de produse lactate convenționale și ecologice poate fi crescută, păstrând în același timp biodiversitatea din pășuni și calitatea resurselor de apă (a se vedea studiul de caz leton).  

Nu toate obiectivele politicilor pot fi realizate simultan sau fără consecințe reciproce. Au fost colectate dovezi cantitative din 13 studii de caz din întreaga Europă, în care au fost aplicate scenarii privind 28 de practici agroecologice diferite în exploatații agricole, în comparație cu status quo-ul.

Constatările arată modul în care tranzițiile către sisteme agricole agroecologice pot crește furnizarea de bunuri publice (de exemplu, biodiversitatea, stabilizarea climei, calitatea solului, reducerea emisiilor de GES). Cu toate acestea, aceste beneficii depind de context (de exemplu, emisiile de bază ale practicilor existente, climatul local) și sunt compensate de creșterea costurilor, de necesitatea de a investi capital și de reducerea veniturilor agricole (de exemplu, aproximativ 5 %) (Albanito et al., 2021). Astfel de compromisuri între terenuri ca furnizor de servicii climatice și terenuri pentru agricultură vor deveni probabil din ce în ce mai relevante pe măsură ce impactul climatic se va agrava.