Guvernele și administrațiile naționale și regionale sunt semnatare sau și-au aliniat politicile la convențiile care abordează provocări globale comune, în special Obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (link în limba engleză), combaterea schimbărilor climatice, reducerea pierderii biodiversității și asigurarea drepturilor sociale. Uniunea Europeană este, de asemenea, semnatară sau pune în aplicare politici și mecanisme care sprijină realizarea acestor poziții internaționale, la care s-au aliniat și statele sale membre și regiunile acestora. 

Responsabilitățile și oportunitățile la nivel național includ:

• Strategii naționale PAC, adaptate la cerințele fiecărei țări. UE a furnizat recomandări pentru a asigura realizarea celor 9 obiective specifice ale PAC și respectarea celor șase obiective relevante ale strategiilor "De la fermă la furculiță" și "Biodiversitate 2030", în cadrul "Dealului verde al UE". 
• Elaborarea și punerea în aplicare a unor strategii care să reflecte prioritățile politice naționale, cum ar fi politicile sociale, economice, de mediu, de planificare și de educație.
• Conceperea și punerea în aplicare a unor strategii care să respecte angajamentele internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris al Organizației Națiunilor Unite, care "urmărește să consolideze răspunsul global la amenințarea schimbărilor climatice, în contextul dezvoltării durabile și al eforturilor de eradicare a sărăciei"; și Convenția privind diversitatea biologică (CDB), care are ca obiectiv "conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice în beneficiul generațiilor prezente și viitoare". 

Constatările proiectului UNISECO demonstrează modul în care tranziția către sisteme și practici agricole agroecologice poate constitui un mijloc de abordare a provocărilor de importanță globală, în special a schimbărilor climatice, a reducerii pierderii biodiversității, a producției durabile și a modelelor de consum și a justiției sociale. 

Aceste dovezi provin din colaborarea cu actorii locali din sistemele agricole în cadrul studiilor de caz (link în limba engleză) din 15 țări din Europa, în diferite contexte socio-economice, de mediu și culturale, precum și din analiza impactului teritorial al implementării la scară largă a practicilor agroecologice în contextul scenariilor viitoare ale sistemelor alimentare europene.

Dovezile au stat la baza recomandărilor de politică, luând în considerare contextele particulare ale tranzițiilor agroecologice din diferite țări și regiuni, care au fost rezumate în note de informare politică.